Dorințele primelor zile de iarna

    Deja e iarnă, poate că nu se simte pe deplin afară dar în calendar e decembrie, ultima lună a anului curent. O lună cu un eveniment de o importanță mondială - sfîrșitul lumii, fiind mai precis  a calendarului vechei civilizații Maya, al doilea ”sfîrșit” prognozat pe anul acesta. În așa momente de panică psihologică poți descoperi unele lucruri interesante despre propria persoană. Pe mine de exemplu mă acoperă valuri întregi de dorințe și pofte, cel mai des se simte singurătatea - necătînd la faptul că mereu sunt o mulțime de-a oameni în preajmă nu găsești printre ei pe acea - singura și unica, știu că sună banal și ca din povești - dar mă caracterizează, îmi place să visez... dar mă trezesc cum simt că se îndepartează  picioarele de pămînt. Tot acum în fața sfîrșitului ăsta ”de decembrie” mi sa făcut dor ca niciodată de primavară - de tot felul de copaci înfloriți, păsărele ciripind, mult soare, păpădii înflorite, fluturași colorați și baloane din spumă. Mai visez si la o casă cu geamuri mari și un cămin în camera dinspre apus, un țol din cele pufoase sub picioare o patură caldă în spate, un ceai ferbinte poate o pisică din cele care sforăie tare și desigur cu cea - singura și unica! Și încă multe multe...