De cîte ori merg acasă la părinți niciodată nu-mi ajunge timp să
merg undeva mai departe de stradela de după portiță, dar anume aici
locuiesc acei care țin minte primele pozne pe care le-am facut fiind un
copil ”cuminte” și tot ei sunt oameni care mă fac să îmi aduc aminte de
trecut cu un zîmbet plăcut și un pic de roșeață pe obraji.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu